NIGHTLOSERS
Formula de succes prin care trupa Nightlosers a cucerit respectul fanilor muzicii care nu moare se numește blues ardelenesc. Adică blues (american) croșetat pe tiparul folclorului din Ardeal, graiul bucuriei și al rodniciei pământului. Fani de peste tot, vin cu sutele la concertele trupei, pline de bucuria de a trăi și dansa, de a-și mângâia sălășluința prozaică.
Grupul Nightlosers a fost înființat în Cluj Napoca în 1994, după mai multe întâlniri la chefuri dansante sau de club, unde petrecerile țineau până dimineața și de aici, probabil, că le vine și numele.
„Cântă blues ardelenesc, un etno-blues construit ca display muzical postmodern, în care acordurile serioase ale bluesului american sunt piperate cu intervenții etno române, maghiare și țigănești, montate în conformitate cu o imagine (a formației) desprinsă dintr-un film autoironic, în care un grup de țărănoi bețivi au ajuns întâmplător pe o scenă.“ (Nightlosers)
În cei peste 27 de ani de existență, au reprezentat cu mare succes România în aproape toate țările Europei, dar și în câteva orașe din Statele Unite și Canada. Publicul gustă din plin hiturile lor: Bețivan Ratat, Shame Shame Shame și Dragostea-i ca și o râie, piese ce reflectă și umorul fin al trupei, al liderului, Hanno Hoefer. Puțină lume știe că Hanno este un apreciat scenarist și regizor, dintre scurt metrajele sale amintesc: Telefon în străinătate – 1998, Dincolo – 2000, Ajutoare umanitare – 2002, Amintiri din epoca de aur – 2009 (împreună cu Cristian Mungiu) și Cod Roșu – 2012.
Ultimul lor album, Cinste lor, este un privilegiu de a mulțumi creației populare, specifice acestui neam și oportunitate cumsecade de export muzical. Rollin’ and Tumblin este farmecul neastâmpărat al existenței pământene, iar Hey Joe este o excelentă variantă Nightlosers, dedicată lui Iuliu Merca! Pe Route 66 sau Hey Good Lookin’ trupa ne petrece “istoricește” multilingv, dăruindu-ne (nu în ultimul rând!) One Bourbon, One Scotch, One Beer pentru că, nu-i așa, suntem conștienți în aceeași măsură de ispravă și păcat, îzbândă sau eșec. Totul tratat cu seriozitatea ale(r)gătorului de viață lungă, pentru care umorul aristocratic, dedicat pinguinului sau vremelnicilor ocupanți ai seraiului puterii, îi arde cu tăria preparatului chiar și triplu rafinat, de bun-gustul regizorului unui spectacol nocturn, pe care avem satisfacția de-al savura la fiecare întâlnire cu membrii panoului de onoare al muzicalității pur românești.
La vioară a excelat El Laco Jimi, alături de secția agil ritmică, Nașhu și Luci Ștain Pop, pe tușele rotunde ale lui Geza și frunza de plop a lui Nucu, ce întregesc universul audio-senzorial creat de unul dintre cei mai inspirați muzicieni români – HANNO HOEFER. Dacă încă aveți puterea să vă bucurați de prietenie și frumos, dacă încă sunteți liberi și fără prejudecăți, intrați în hora bunului-simț muzical și faceți-vă cinste cu una mică (dar sinceră!) de la …Nightlosers!
Componența actuală este: Hanno Hoefer (voce, chitară, muzicuță, washboard); Géza Grunzó (keyboard), Claudiu Nașu Purcărin (tobe), Jimi El Laco (vioară, chitară, mandolină, banjo, bouzouki) Lucian Ștain Pop (bas electric, contrabas) și Péter Attila (braci, inginer de sunet).
Cântecul bătrânesc, hora, sărba, brâul, geamparaua, doina și bocetul au putut constitui un filon de inspirație pentru blues, jazz, rock și muzica clasică. Avem deja multiple exemple de succes, vă ofer doar câteva esențiale: Nightlosers, Jancy Körössy, Johnny Răducanu, Irina Sârbu, Mădălina Pavăl Orchestra, Phoenix, Zdob și Zdub, Béla Bartók și George Enescu. Rămâne doar să vrem să studiem acest repertoriu autentic și să-l perpetuăm (măcar) prin fuziune, cu alte stiluri muzicale moderne, pentru posteritate. Casele de discuri de la noi ar trebui să le promoveze atât în țară cât și peste hotarele țării. Dar, cum am spus-o și scris-o de multe ori, ele nu promovează valoarea, iar contractele cu artiștii români le sunt întru totul favorabile.
De-a lungul timpului, Nightlosers i-a avut invitați pe albumele lor sau în concerte pe: Nucu Pandrea (frunză, cuci de ceramică, fluier, ocarină, muzicuță), Pusztai Renato Aladar (țambal), Liviu Todea (un fel de clarinet), Kati Panek (voce), Sanda Lăcătuș (voce) și Tanța Lăcătuș (voce). În grupul Nightlosers au mai activat: pianistul Sandy Deac, sunetistul Ovidiu Buhățel, toboșarii Sorin Gaga Câmpean, Lucian Clopo Cioargă, Ovidiu Condrea și regretatul basist Octavian Barila Andreescu (n. 25 noiembrie 1961 – d. 15 februarie 2017).
„NIGHTLOSERS a încheiat apoteotic seara de joi (n.r. Brezoi 3.5 Ro Edition) și a dat tonul la joc și relaxare. Vioara lui Jimi El Laco a armonizat ritmurile bluesului ardelenesc, de ei inventat și exportat în toată lumea. Nașu Purcărin a oferit lecții la dans, tobe și… porci. Péter Attila – a doua vioară, dar și inginer de sunet, a făcut ca regia scenică a lui Hanno să se vadă și audă pentru cei de acasă, privitori pe FB. Géza Grunzó a cântat, imitat și intonat la claviaturi tot fundalul sonor pe care-l poate oferi folclorul românesc, unguresc, evreiesc, iar groove-ul lui Luci Ștain Pop a întregit excepționala secție ritmică a trupei. Un recital extraordinar, care se putea încheia fără bisurile cerute de public, din cauza excesului de zel al omului de la sunetul general, care s-a grăbit din prima secundă să bage altă muzică, și era cât p-aci să strice buna dispoziție și perinița lui Hanno Hoefer, muzicianul de frunte al bluesului românesc.“ (Radu Lupașcu)