Dusty Ride
Dusty Ride e mai mult decât orice despre rădăcini. Cântate, trăite, respirate, cu patosul, emoția și acea “necesară” durere din care s-a născut muzica blues. Dusty Ride și-a căutat identitatea stilistică în ce a simțit a fi esența bluesului, acel substrat folcloric care ne duce până pe plantațiile de bumbac și ceva mai departe de ceea ce cunoaștem azi ca „standarde” de blues. De acolo și numele trupei. Abordarea însă nu s-a dorit a fi „prăfuită”, ca să parafrazăm, ci a rezultat într-un sound mai degrabă stâncos și aspru, la granița între blues și rock. Rădăcinile căutate (și găsite) au început să se prindă și în creațiile lor, adunate în albumul de debut numit (după piesa omonimă) Dawn. Muzica pieselor este scrisă colectiv de toți cei patru membri (Mac Marian Aciobăniței – chitară, Adrian Chepa – bass, Daniel Croitoru – tobe, Alina Ciolcă – voce), iar textele aparțin solistei Alina Ciolcă (care a lansat şi un excepţional album solo – Îngân lumea. Despre blues şi cântări tărăgănate). De la înființarea ei în 2016, trupa a participat la festivaluri de blues și nu numai (Open Air Blues Festival Brezoi 2017, Panorama Blues Festival, Ghelari 2017, Freedom Blues Festival, Târgu Mureș 2017, Zile şi Nopți Studențești, Suceava 2018, MC Road Patrol Bike Fest, Timișoara 2018, Maris Fest, Târgu Mureș 2018, Top T – Bluzău, Buzău 2018, Festivalul de Muzică – Miroslav Dziubinski, Câmpulung Moldovenesc 2018, North-West Festival, Baia Mare 2019), emisiuni Radio TV (TVR 3 – emisiuni precum Remix şi Drumul lui Leșe, TVR Cluj, Radio Guerrilla, Radio România Actualități, Radio Seven, Radio România Cultural ş.a.), la care se adaugă concerte independente în cluburile de profil din București și din țară. Iată o mică recenzie a albumului solo al Alinei Ciolcă:
„Îngân lumea. Despre blues şi cântări tărăgănate
Probabil că e nevoie de o minimă iniţiere pentru a gusta acest proiect muzical, în cea mai mare parte realizat a cappella sau cu instrumentaţie minimă. Personal, îmi amintesc cum a decurs prima mea întâlnire cu lucrări culese de folcloristul american Alan Lomax (e de precizat aici că acest proiect de debut e dedicat acestui celebru etnomuzicolog!). Albumul Alinei Ciolcă cuprinde lucrări foarte diverse, ca stil sau regiune geografică, dar reuşeşte, într-un mod uimitor, să unifice această diversitate într-o suită muzicală. Astfel, avem cântece afro-americane de tip field-holler, spiritual, prison song, apalaşe sau balade. Ele se intersectează, ‘ciudat’ de firesc, cu cântece din Maramureş, Oaş, Bucovina, Vlaşca, Oltenia sau Bihor. Însă cel mai interesant lucru este valorificarea folclorului aromânesc şi istro-român. Astfel, universului muzical specific afro-american i se adaugă o antologie muzicală cântată în dialectele protoromâne, cel nord-dunărean (daco-român) şi cele trei dialecte sud-dunărene: aromân, megleno-român şi istro-român. E o bună întâlnire cu această parte a latinităţii noastre, încă plină de controverse (ce sunt aromânii, greci romanizaţi sau o ramură izvorâtă din trunchiul protoromân?).
Moduri specific româneşti sau balcanice se întâlnesc cu inflexiunile tonale specifice bluesului, bluesul – cum arată şi titlul albumului – se întâlneşte cu ‘cântările tărăgănate’, cu doina şi horele, iar rodul acestei întâlniri mediate de Alina Ciolcă şi prietenii ei muzicieni e o stare de fuziune etno-muzicală. Prin acest album, Alina Ciolcă ne oferă mai mult decât o superbă suită muzicală fusion. E o construcţie culturală cu bătaie lungă care obligă ascultătorul atent să-şi revizuiască prejudecăţile şi să mediteze asupra specificului ‘naţional’ sau ‘regional’ şi din perspectiva unui ‘cetăţean al planetei’ sau a unui copil al universului. Aspectul antropologic – valenţele muzicii ca simbol socio-cultural – se cade subliniat. Adăugăm că aprecierea unităţii muzicale a albumului trebuie însoţită de savurarea nuanţelor specifice, etnice. Deşi construcţii muzicale de etno-fusion mai există la noi, albumul de debut al Alinei Ciolcă este unic prin originalitatea şi anvergura cultural-antropologică a proiectului.“ (Gabriel Petric)
(mic extras din cartea Blues Made in România de Radu Lupaşcu)