Ecouri în presă – UBF#6
Stimate domnule Radu Lupaşcu,
Vreau să vă transmit cele mai sincere mulțumiri pentru organizarea evenimentului extraordinar pe care l-ați conceput și coordonat cu atât de multă grijă și dedicare. A fost o experiență de neuitat, iar fiecare detaliu al evenimentului a fost la cea mai înaltă cotă, de la primirea caldă a auditoriului şi până la desfășurarea impecabilă a concertelor.
Alternarea spectacolelor muzicale cu pauzele de relaxare a fost un element deosebit, apreciat de întregul public, permițându-le să se bucure de muzică de calitate și să răsfețe simțurile într-un cadru deosebit. Atmosfera creată a fost una plăcută și reconfortantă, în fiecare moment a fost o adevărată încântare.
În plus, organizarea expoziției de carte, CD-uri, viniluri și degustarea vinului adăugată o dimensiune specială evenimentului, oferindu-i o notă de rafinament și autenticitate care nu va fi uitată cu ușurință.
Felicitări pentru tot ce ați realizat și vă mulțumesc încă o dată pentru oportunitatea de a participa la un eveniment atât de deosebit. Aștept cu nerăbdare să nu reîntâlnim la viitoarele proiecte pe care le veți organiza.
Cu apreciere și recunoștință,
Mihai Constantinescu
Urban Fest
Ajuns la a șasea ediție, Urban Fest a demonstrat că reușește să crească de la o ediție la alta. Cele trei zile de festival au adus bucurie în suflet, dar și speranță iubitorilor genului. Speranța că muzica bună există și va continua să existe și pe malurile Dâmboviței.
În opinia mea, punctele forte au fost și sunt următoarele:
– Opțiunea pentru o muzică de calitate într-un mediu ostil, înclinat tot mai mult spre o manelizare promovată cu insistență de mass media – autohtonă de specialitate;
– Promovarea de muzicieni români autentici, mai vechi sau mai noi, alături de nume de pe scena internațională.
Cornel Stranschi
FANTASTIC! Mulţumesc pentru aceste seri!
Daniel Şalapa
Bluesul devine o constantă a vieţii muzicale bucureştene şi datorită festivalului organizat de Radu Lupaşcu, eveniment ajuns la ediţia cu numărul 6 şi desfăşurat în perioada 04 – 06 aprilie 2025. Şi de această dată (fapt care nu mai miră pe nimeni) sala The Pub a fost plină în toate cele trei zile de festival, lucru care nu i-a lăsat indiferenţi pe artiştii invitaţi, nume mari ale genului şi nu numai, pentru că UBF şi-a făcut un bun obicei din a incorpora şi genuri adiacente strâns legate de blues precum, bluesul experimental (Vali Farcaş, venit special din Germania), jazz (David Luca, o mare promisiune a jazzului românesc sau fusion (Chris Rand & Heavy Echo, cu lansare de album şi Free Connection din Sf. Gheorghe, CV). Extrem de apreciat a fost şi trioul Stone Free care întruchipează esenţa blues-rockului datorită strălucirii celor trei componenţi, Florin Ochescu (chitară), Lucian Cioargă (tobe) şi Alex Tomaselli (voce şi bas). Ca de fiecare dataă, a existat şi un moment antologic datorat excepţionalului muzician Ben Poole, un britanic pentru care bluesul şi chitara sunt ca aerul pe care-l respiră. Nu degeaba a fost lăudat de mari chitarişti precum Jeff Beck, Kenny Wayne Shepperd sau Gary Moore, fiind nominalizat, atât el ca, chitarist cât şi albumele sale, la premiile Grammy. Mai frumos nici că se putea pentru un final de festival. Dar, cu Radu Lupaşcu, nu se ştie niciodată, având în vedere marea lui iubire pentru muzica de calitate!
Ştefan Naftanailă
Vin şi eu cu o postare mai târzie despre Urban Blues Fest. A fost o ediţie superbă, cu artişti de top şi cu un vibe extraordinar de frumos. Fiecare seară a avut o amprentă a ei lăsată de fiecare trupă. Felicitări tuturor artiştilor şi celor implicați în organizare.
V-aş recomanda pe viitor să nu rataţi ediţiile lor. Mai ales că sunt într-o locaţie foarte faină.
Cristi Filipescu (FB)
Când eram în clasa a noua am mers la un concert cu Roșu și Negru, la Sala Palatului. La chitară era Florin Ochescu. La bis au cântat Going Home, piesa formației Ten Years After. Florin a făcut un solo incredibil. Absolut incredibil. Avea o chitară Fender Stratocaster și un amplificator Marshall. După concert m-am dus în culise. Le spuneam la toți că trebuie să vorbesc neapărat cu domnu’ Ochescu. M-au lăsat, și când am ajuns în fața lui n-am știut ce să-i spun. S-a uitat la mine și mi-a spus: „Fă game“. Și mi-a dat o bucată de hârtie cu numărul lui de telefon, pe care îl țin minte și acum: 79 62 92. Repetau la Ateneul Tineretului, unde este acum sediul ICR. Chiuleam de la liceu—Caragiale, era aproape—și mergeam la repetițiile lor. Florin Ochescu, Liviu Tudan și Dorel Vintilă Zaharia. A power trio. M-am bucurat imens să-l revăd pe Florin în concert la The Pub alături de Stones Free și Raul Kusak. Pentru o seară, am fost din nou un elev de-a noua.
Cătălin Partenie
Ediţia a şasea a Urban Blues Fest
Caracterul urban al singurului festival dedicat bluesului din capitală a dat roade şi a convins fanii unui gen muzical, ocolit de radiouri şi televiziune, să se bucure pe viu de recitaluri diverse şi total inedite. Nu a lipsit nici forţa majoră, – acest fenomen natural exterior, cu caracter extraordinar, imprevizibil şi de neînlăturat -, care a împiedicat să ajungă la timp doi artişti americani, invitaţi să susţină primul lor recital pe o scenă din România. În schimb, publicul a admirat prestaţia unui artist tânăr, Cristi Copaciu, o surpriză extrem de plăcută pentru a fanii muzicii de fuziune, quartetul său fiind compus din talentatul pianist David Luca, basistul Kiba Dachi aka Mister Groove şi excepţionalul baterist Ovidiu Chico Cristian. Ultimii doi muzicieni crează o secţie ritmică de excepţie, ea fiind aleasă de mine pentru susţinerea recitalului celor doi americani, headlineri ai primei seri de festival.
Aşadar, prima seară Southernman Robbie a lansat cel de-al treilea album Back to The Roots printr-o explorare captivantă a fuziunii dintre bluesul sudist american și muzica tradițională românească. A fost deosebit de apreciat şi bisat. Al doilea recital al serii, David Luca Quartet, savurat din plin de admiratorii artei sunetelor, a fost un cadou personal pentru fidelitatea fanilor UBF (includ aici şi cadourile Tombolei UBF!). Atât compoziţiile liderului, cât şi maturitatea interpretativă a studenţilor de la Universitatea din Maastricht au convins exigenta audienţă.
A doua seară a debutat cu un recital senzaţional al cvintetului Free Connection din Sfântu Gheorghe, judeţul Covasna. Debutul lor în Bucureşti a fost lăudat de cei prezenţi şi sper că îi voi mai (putea) invita într-o seară Trocadero Blues Nights, desigur, tot la The Pub Universităţii. Apariţia chitaristului Valentin Farcaş într-un concert solo BlueEsperimetal, a surprins atât prin complexitatea tehnicii sale, agrementate coloristic din zone comune fanilor artei sunetelor, cât şi prin bogăţia de mijloace expresive chitaristice şi chiar onomatopeice. Farcaş a lansat Electric Zig Zag Recital. Headlinerul Chris Rand and the Heavy Echo a promovat primul său album la UBF #6, chiar înainte de-a fi lansat la Londra, în septembrie 2025. Produs de casa proprie Lunaria Records, acesta fost un real succes, Chris Rand şi chitaristul Leo Appleyard fiind la a doua prezenţă la Urban Blues Fest, prima dată cu explozivul Live in Bucharest, pe 21 octombrie 2023. A doua zi, tot în cadrul itinerant al UBF #6, quartetul Chris Rand and the Heavy Echo a susţinut un recital extraordinar şi la Buzău.
Duminică 6 aprilie 2025 a fost Guitar DAY şi ideea mea de-a pune în aceeaşi zi doi chitarişti, unul român şi unul britanic, a fost o reală izbândă! FLORIN OCHESCU s-a întrecut pe sine cu trioul său Stones Free alături de excepţionalul pianist Raul Kusak, o altă surpriză plăcută. BEN POOLE a închis fulminant URBAN BLUES FEST #6 şi a demonstrat – dacă mai era necesar! -, că bluesul alb s-a născut pe tărâm britanic şi are un cuvânt greu de spus pe plan mondial!
“Truly astonishing” – Classic Rock Magazine.
Un sold-out pe deplin meritat, pentru care am de adresat sincere mulţumiri, în special, echipei tehnice a festivalului: Gabi Andrieş Pipaiu, Mihai Manea cROCo şi Cristi Filipescu, cu o menţiune specială: Viorel Marinache, prezentatorul UBF #6. Mulţumesc, Bogdan Coconoiu pentru al şaselea târg de viniluri!
Recunoştinţă sponsorilor fără de care nimic NU era posibil! Gratitudine publicului pentru prezenţa activă şi gazdelor de la PUB pentru răbdare şi susţinere!
Radu Lupaşcu
14 aprilie 2025
Urban Blues Fest #6: Blues în inima Bucureștiului și în inima mea
Ajuns la cea de-a șasea ediție, Urban Blues Fest și-a făcut deja un bun și bine-meritat renume printre iubitorii de blues din București, dar și din țară, devenind unul dintre festivalurile de referință pe o scenă locală, surprinzător de bine dezvoltată local, dacă este să ținem cont că, într-o țară din estul Europei, cum este România, bluesul a fost și continuă să rămână un fenomen mai degrabă underground, pentru cunoscători.
M-am familiarizat cu festivalul de la prima ediție, m-am bucurat de ambianța primitoare de la The Pub Universității și am putut observa cum, treptat și constant, Urban Blues Fest a atras tot mai mulți fani, unii veniți în primul rând pentru loc, dar toți rămași pentru întregul pachet, ce include, în primul rând, muzica: diversă, de la acorduri și repertorii tradiționale ale locurilor de baștină ale bluesului, până la rockuri electrizante, fie ele cover-uri după Zeppelin, Stones, Cream, sau repertoriu original. Sau nelipsitele seri fusion, care ne făceau să ne întrebăm dacă UBF este un festival de jazz-blues, sau de blues-jazz.
Ținut, ca de obicei, pe parcursul a trei seri, a șasea ediție nu și-a dezamăgit fanii câștigați cu greu. Merită subliniat faptul că Urban Blues Fest a ajuns festival internațional, pe bune. Cu headliners din Anglia, sau chiar SUA, de calibru greu, care pot să dezarmeze și pe cei mai sceptici ascultători. Mai are rost să scriu despre Chris Rand and the Heavy Echo (cu un excelent baterist!) sau despre Ben Poole? Ambele formații au dat interpretări de clasă, mai ales că fiecare a avut înaintea ei performeri din categoria la fel de grea, muzical vorbind.
David Luca Quartet a oferit un excelent intermezzo jazzistic în prima seară, cu tematică vastă și alternativă, neobișnuită pentru puriștii bluesiști, dar de apreciat la unison prin prospețimea interpretării. Seara a doua a oferit, poate, cel mai neobișnuit moment al festivalului, într-un sens cât se poate de bun. Chitaristul Valentin Farcaș nu mai are nevoie de vreo prezentare pentru iubitorii de muzică bună, dar cei mai mulți îl știu ca stâlp de rezistență al formațiilor de rock progresiv și jazz-rock Experimental Q și Q2, sau ca solist cu un repertoriu cult, fie el clasic sau contemporan. Recitalul lui a fost, astfel, o provocare din start pentru festival, dar riscul a meritat din plin să fie luat. Cu un repertoriu (aproape) integral instrumental, dificil de interpretat, dar și de digerat, Farcaș și-a pus Fender Telecaster-ul la treabă și a captat atenția numerosului public cu piese originale, precum Planet Osiris, sau Dog’s Blues. Aceasta din urmă (și nu numai) și-a regăsit probabil cea mai bună și cu aplomb interpretare, o nostimadă postmodernă, tratată la modul cel mai serios, în care onomatopee operatice (via Mozart!) s-au alăturat la unison unor sunete tunătoare de chitară electrică, pe unde de heavy blues virtuozic. Pentru mine, subiectiv și alternativ, a fost momentul festivalului, când prog-ul s-a dat punk-ist, pe unde de blues. Succesul a fost nu doar al lui Farcaș, ci și al publicului, care a gustat recitalul altcumva. Merită felicitați organizatorii pentru curaj și pentru deschiderea de a permite unor astfel de artiști să redefinească granițele bluesului.
La polul opus, ca repertoriu, dar la egalitate virtuozică și de aplomb, Stones Free, headliner-ii care au deschis ultima seară de festival. Trecând de la un clasic al blues-rock-ului internațional la altul, cu o lejeritate cu care unii trec de la mici la bere (ambele din plin în meniul Pub-ului), Stones Free au dovedit, încă o dată că recitalurile lor, nu foarte dese, merită așteptate și, mai ales, savurate. Când aud de Bolovanii Liberi, cei mai mulți se gândesc automat la Florin Ochescu, greuceanul/veteranul trupei, dar ar fi complet nedrept să nu îi menționăm pe Alex Tomaselli și Sorin Clopo Cioargă, la bas/voce, respectiv tobe, care completează un trio de blues perfect. La a șasea ediție UBF, acompaniați la dulcea orgă de blues de Raul Kusak, cu o intervenție eficace la muzicuță din partea lui Marcian Petrescu.
I-am lăsat la urmă, dar nu în cele din urmă, pe artiștii care au deschis primele două seri, Southerman Robbie și Free Connection. SR este deja un veteran al Urban Blues Fest și și-a asumat sarcina, deloc ușoară, de a cânta blues de la mama mamelor lui, într-un moment când cei mai mulți nu mai au habar nici de mamă: Louisiana blues, chitară acustică, repertoriu vechi, de dinainte de clasicele genului devenit cunoscut rockerilor. Doar câteva din argumentele unui recital și ale unui voiaj, care merită urmărit și susținut. Free Connection au mers pe rețeta combo, clasice și originale, și nu au dezamăgit. Cu astfel de recitaluri, rămân optimist că bluesul de pe la noi va avea și un viitor, nu doar un trecut.
Altfel, lume multă, bere de două ori mai mult, fețe cunoscute, unele personal, altele de prin mass-media, atmosferă vie, iar printre toate acestea singurii care, cel mai probabil, nu s-au putut bucura de festival cum trebuie, pentru că alergau de colo-colo, să se asigure că totul este în ordine și merge ceas: organizatorii. Nu știu cât de ceas a mers totul, știu doar că la mine totul a mers în așa fel, încât am uitat de ceas: muzică și voie, bune ambele, și din plin.
Nu pot decât să aștept cu interes următoarea ediție și să mă bucur că în București avem un festival ce redefinește bluesul, cu un feel urban. O mărturie că muzica bună este vie și se transformă din timp în timp și din loc în loc, indiferent de prejudecățile noastre, asemeni unei specii anistorice, care se adaptează de la mediu înconjurător la mediu înconjurător, schimbându-și pielea, dar păstrându-și ADN-ul.
Claudiu Oancea
1 mai 2025